agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-28 | | Da, încă o secundă, să îmi aduc aminte repertoriul, poezia pentru Moș Crăciun. Încă o secundă și-o să-ți spun. E o poveste despre mama, margarină, sandvișurile pe care nu le mânca niciodată, scrisorile la care nu răspundea niciodată, cadourile pe care nu le nimerea niciodată, vă spun, Moș Crăciun ne-a obișnuit de mici pe noi, fetițele roșii, cu bărbații. Da, încă o secundă, până o să-i trag pe toți de barba de vată, ei, cu haina lor închiriată, cu textul scris pe palme, ușor șters, vă spun, omul ăsta ne-a învățat de mici pe noi, fetițele roșii, cu bărbații. Da, încă o secundă, închid ochii și scena dispare, îmi spun poezia, poeziile, știu ce vrea să audă, îmi joc rolul ca o actriță de primă mână, mă ia pe genunchii lui și mă întreabă dacă am fost cuminte. Știu ce vrea să audă. Vă spun. E o poveste despre cum plângeam de frică, poate nu mă place Moșul, de emoție, poate a uitat cadoul, poate îmi uit rolul... poate nu vrea să audă. Îmi tremurau genunchii. Ne-au obișnuit de mici cu senzațiile astea. E o poveste despre cum plângeam și credeam că s-au îmbolnăvit renii și nu mai poate ajunge. Vă spun, Moș Crăciun ne-a obișnuit de mici pe noi, fetițele roșii, cu bărbații.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate