de azi pietrele respiră a somn
și-a tine
aș zice că totul se poate număra
nimic mai mult decât unu
în același vis siroposo-monocromatic.

făina cernută e prea calmă
alb bacovian fremătând impudic
în patul cu perne și fără noi.

aș zice că nimic nu se mai învârte
în sensul firesc
cinetismul inimilor noastre
ne provoacă iluzii afective
cercuri albe și negre
se întrepătrund bolnav,
fără mâini.