nu știu ce caut în ploaia
ce-mi sprijină mâna de zid!
degeaba privirea spre verdele
victimă toamnei,
printre oamenii uzi port cuminte
această degeabă,
pașii mișcă apa încolo și-ncoace,
mi se face dor,
dorul însă de data asta
e o buclă împodobind fruntea ta.
risc să devin eu însumi
și de fiecare dată când sunt pe aproape
tu știi bine reactiile contradictorii
la care sunt supus.
de-aici din frigul ăsta neînteles
aștept o seară
peste care să cadă cuminte
noaptea dinaintea diminetii.