greu
mi se dezlipesc pleoapele de somn
îmi sună ceasul tău fără sunet
tresar din culcușul meu
din cuibul meu
abia aștept să te văd
să te simt
Să îmi fixez privirea
către chipul tău
în somn mi-ai fost un înveliș
o membrană
oul cald în care am adormit
sub atingerile palmelor tale
cântându-mi în șoaptă
în visele mele ai fost albul zăpezii
un lan de grâu nemuritor e pieptul tău
lacrima ta-i uterul ploii
tu ești universul
tu ești umbra mea.