Azi
în cana mea de cafea se zbat
frământările unei iluzii;
amprenta zâmbetului meu
ți se prelinge șiroaie pe buze
Ai reușit să faci din inima mea
amanta unui ciob de sticlă
ca să îmi lingi carnivor
sângele de pe pulpă.
Azi,
în cana mea de cafea se sfârșește
baletul unor iluzii;
nori cu miros de naftalină
scurg ploaie suculentă de confuzii.
Ai căutat să-mi crapi liniștea
în bucăți de speranțe fragede,
suntem două minți obosite
sub frunțile șubrede.