Nesfârșit este albul,
mi-e gândul pustiu.
Evadarea-i tardivă,
să plec nu mai pot.

Unde e meșterul,
ucenic să îi fiu?
Taina să-i fur,
și visul,
și tot.

Veni-va și ceasul,
când albul de crin
va duce povara versului rar.
Lumină va fi,
fără spaime,
suspin.
Culoare,
parfum,
închinare și har.