cum ține mama florile-n ghivece
și ele-ntind spre cer tulpina lungă
par niște starețe prin care trece
un psalm șoptit amar cu gura pungă

o mână de pământ dar ce risipă
de viețuire simplă și culoare
mușcate albe - nea căzută-n pripă
mușcate roșii - buze de fecioare

cum stau tăcute ca niște regine
fereastra mea adoarme-n înflorire
ca la o nuntă unde nu mai vine
promisul și-n zadar uitatul mire

adorm uitându-și zodia-n derivă
visând un câmp mereu în așteptare
acolo nici o floare nu-i captivă
și nici un geam nu-i între ea și soare