Cele care pentru tine n-au nici o semnificație,
pe care nu le-ai remarca nici dacă te-ar lovi
direct între ochi
scriu versurile cele mai inspirate.
Sfincșii sforăiau în patul meu.

Lumina își pilea unghiile.
Tu erai, ca întotdeauna, mai mult absent,
iar eu scriam, ca întotdeauna,
versuri despre absența ta.

Becul meu poartă corset
și pufăie pe nas, ca dragonii înainte
să scuipe flăcări.

În seara aceea, podeaua îmi spusese
că nu mai vrea sa fie pătrată
eu ridicasem din umeri
eram ca întotdeauna, neafectată.

Timpului i s-au deșirat secundele
și a început să facă excese.
Trupurile noastre sunt doar aperitivul.