Cu greu, oamenii reușesc să iasă din vise ca din niște grote.
viața este opțiune între alb și negru.
restul, toate nuanțele în care ne perfecționăm,
în care ne considerăm specialiști și din care ne hrănim,
este înșelare.


în această iarnă dimprejur, am soarele în față.
nu este bine că am lăsat în urmă tot ce nu mi-a semănat.


dacă mă uit la tine și nu mă mai văd,
nu înseamnă că îmi ești străin.


de la picioarele mele încolo nu e un lung cimitir,
ci Învierea pentru care trăim.


e atâta comunicare acum, încât mi-e teamă de cuvânt și de tăcere.