fă o stea s-aprindă focul
să îmi ard în el norocul
fumul să ridice-n aer
al tristeții mele caier
vântul să mă-nnoade-n ploaie
abur trist printre șiroaie
să mă-ngroape în țărână
nou izvor într-o fântână
să schimb arșița-n răcoare
ca o binecuvântare
pe cei sugrumați de sete
seva mea să îi îmbete
iar când cumpăna s-o frânge
apa-n ciutură o strânge
și presar-o în grădină
florilor la rădăcină
iar din flori să faci cunună
și cufund-o în fântână
să-mi găsesc norocu-n ea
ars de foc cu steaua mea