As fi putut sa ma sinucid de o mie de ori
Dar n-am facut-o!
De ce as cobori inainte de ultima statie?!
Poate mai e ceva de vazut,
De auzit, de simtit, de iubit.
Poate ca nu m-am sinucis
Decat uneori
Decat pentru ore sau zile
Atat cat sa fiu salvata la timp
De vreo idee, de un cant,
De-o vorba maiastra
De-o veste care sa ma scoale
Din decizii.

As fi putut cu-adevarat sa ma sinucid.
Aveam de ce.
Dar n-am facut-o.
Nu de curaj duc lipsa
Nu. Dar m-am gandit ca imi va fi dor
De cafeaua de dimineata,
De porumbelul calator, alb si prietenos
Care s-a oprit doar pentru o zi
Cu piciorusele lui rosii
Sa-mi spuna ca va fi bine
Candva, undeva.
N-am priceput ce veste
Imi dadea,
Doar ca am perceput
Cumva ca e de bine.

Da, s-ar fi putut lasa cortina
Peste toate si toti
Dar am platit pentru tot sezonul
Si voi fi acolo
Voi aplauda, voi rade si plange
Pana cand toti actorii
Vor imbatrani pe scena.
Si la urma urmei, sunt curioasa de fel
Da, poate ca de-aia nu m-am sinucis
Pentru ca sunt curiosa cum e,
Cum sunt, cum voi fi
Cand voi surzi
Cand voi amuti
Intr-o lume paralela
Sau doar tangenta
Care va continua sa viseze
La ceea ce visam si eu.
Am muscat deja din
Din mai toate visele lumii
Cum musti din fructele zemoase
Si-ti inunda gura
Cu dulceata si parfum,
Cu senzatia ca esti viu
Ca esti vie,
Ca toate cele simple
Si sfinte,
Sunt la locul lor.

Cand orele diminetii
Se vor dezmierda rasfatate
In aburii unei cesti de cafea
Fara mine,
Voi face un pai dintr-o raza de soare
Sa ajung pana in ceasca
Sa sorb seva cafenie
Neaparat cu lapte,
Aromata, aburinda
Spre a fi gata si treaza
Pentru un nou inceput.


http://www.hotnews.ro/articol_34915-Ion-Stratan-moartea-unui-poet.htm
http://www.agonia.ro/index.php/author/0002984/index.html



Septemrie 2006
Toronto