înlăcrimate umbrele serii
tăinuiesc vânătorii
când arma-și aruncă
pe cărarea îngustă care la stâna urcă
unde se opresc și privesc...
mieii negri cu lupi albi se hrănesc

sacrificiul se transformă în negoț
sfântul lepădat de aură devine hoț
vulturii se prăbușesc
șerpilor aripi le cresc

răspunsul gâtuit de întrebări
universul sufocat de limitări

cuvântul obișnuit să spună totul devine mic
nerostindu-se prin nimic

piatra murmură un vers
unicul identic cu sinele invers
ritualul invocării cere

susurul apei încremenește-n tăcere