Sunt zile când nu mă cuprind
spre o treaptă anume
mă întreb de ce timpul aleargă,
cu noi în spate,
pe întortocheate cărări
numai de el știute
târaște prin noi iedere urlătoare,
inflorescențe de hohote și
ghiocei de speranțe

Timpul acesta al nostru
grohotiș de lăcrămioare,
fățarnice petale, fructe oprite
clepsidre finite și monotone
lacuri de smarald și peștișori de aur
împliniri ale sufletului sau
prăbușiri în negre abisuri
comoara din lacul de argint
stropit cu praful zeilor

Copilăria ta s-a dus acolo unde
adolescența mea părăsea scena
păpușile tale susțineau examene
în timp ce tu
simței iubirea ca pe o fantasmă
eu aveam
treburi mai importante decât taina aceea
am călătorit simultan
în spațiul aleator dar responsabil
și iarăși licuricii și zâna cea bună
și craii Împaratului Roșu

Te-ai intrebat cât de adâncă este trăirea întregului?
aș crede că nu
atunci când te înscrii pe orbite intergalactice
aș crede că da
pentru că altfel nu m-aș mai întreba nimic