Ultimul gând

Ce greu este drumul prin deșert, înainte,
Spre țara în care te vei odihni -
Nu-i apă-n pustiuri, nici boabă de linte,
Și tara visată,-i doar pentru copii -

Și-mi spui doar: "răbdare, răbdare, răbdare",
Și-nvăț că sunt vierme, și doar fără vlagă
Te simt, călăuză la Lumea întreagă,
În pas de nevoie, nu trap de putere -

Învăț să îmi duc doar cochilia de oase
Spre țara visată, să-i fiu, iar, țărâna,
Să creasca din mine un fel de mătase
de lut, ce alintă copiii, ca lâna -

Atât pot să fiu - doar țărână-mpăcată,
ce-nghite din tine atât de flămând,
ca grâul i-e mamă, și pâinea - i-e tată,
Și tu, călăuza, îi ești ultim gând...