Undeva departe, adânc,
Regii întunericului
Se iau la gâlceavă
Și se împing și se joacă;
Nu pot alege
Binele din rău,
Întunericul din lumină.
Pământul crapă
Din loc în loc.
O pâine împinsă în foc
Să se coacă
Și coaja-i pleznește.

Undeva sub picioarele muritorilor,
Dincolo de neliniștea lor,
Pământul vorbește gângăvit.
Glasul străbate prin lână.
Fetele își piaptănă pletele
Dimineața, nepăsătoare,
În șuvițe ce le coboară pe umeri
Ca străzile abrupte din Malibu
Gata să se scufunde în mare.

Aici pământul se rupe.
Coaja-i pleznește
Iar fetele își piaptănă pletele,
Nepăsătoare,
În fiecare dimineață.

Dan David, Los Angeles, martie-11-2006.