Întreabă pământul ce și-a făurit mâini
Să mă atingă
Cum uneori, doar uneori trăiesc.

Întreabă poezia pe care rar
Mi-o amintesc
De ce mă salvează de mine.

Întreabă-ți sufletul
Ce nu se satură privindu-mă,
Dacă sunt eu mereu.

Întreabă pustiul din noi
Spre ce fuge orbește
Când nimic nu e la capăt de lemn.

Întreabă câmpia și dealul și munții
Până când își vor aștepta
Mântuirea.

Întreabă steaua din fereastră
Cum nu-i frig iarna?
Întreabă-te, omule, ochii tăi
Spre ce se înalță,
Mormânt, ca să-ți fie lumina?
Îți vor răspunde că m-am născut.