ea pășește atent ca o balerină de sticlă printre sunete Thiersen
j’ai choisi Ambre en ecoute au couleur
doar rostogoliri. pendulări scurte. nu fac niciun rău. o așteptare ordonată, dupa-amiaza trece fara nicio rană
pereții nu mai au gustul de var, sunt un capăt al lucrurilor
doar hotare de sticlă.

undeva, lucid, el respiră regulat.

ea imaginează noaptea revoluții zgomotoase, tinându-și respirația
să nu tulbure ordinea din regatul ei neted.
sub pleoapele ei de sticlă, fastuoase corole de cioburi împroașcă universul
dimineața o găsește la locul ei cuminte
nici un țipăt nici un țipăt.