Pe Champs – Élysée
s-au aprins felinare,
la doi pași de Sena,
se roagă un turc.
Trage luntrea la mal
acum, lopătare,
și mâna întinde-mi,
lângă tine să urc.

Beată de doruri,
toamna-i bolnavă
de Villon delirând
balade-ntr-o doară.
Învins de licori
miresmate în cavă,
sub roțile vremii
a uitat să mai moară.

Pe Champs – Élysée
s-au stins felinare,
peste temple,
lunatici,
trec îngeri sobor.
Trage luntrea la mal
acum, lopătare,
și mâna întinde-mi,
vreau să cobor…