Aștept într-un nuc o vrabie,
Deja o aștept de ceasuri întregi.
Si îi cânt să vină mai repede,
Dar mut mi-e cântecul în auzul ei.
Sunt trei nuci.
Eu mă urcasem în cel mai frumos
Și mii de vrăbii treceau pe lângă mine
Dar în cei doi nuci se așezară toate.
Trecut-au anii și mă-ntreb și azi:
De ce în nucul meu nu se așezase nici o vrabie?