agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-26 | |
De câte ori mă uit la televizor
prin circuitele sale integrate circulă rușinea de a fi privit în nuditatea cărnii de cristal irizând policrom m-a rugat să îl întorc cu fața la perete pentru a avea intimitate. Patul – hamal al inactivității ce îmi cară greutatea zi de zi, noapte de noapte mi s-a arătat în vis cu cearcăne de arcuri obosite rugându-mă să-i acord o perioadă de concediu munca mea la birou este odihna lui iar odihna mea este truda lui. Picioarele obosite de mersul prin praf și băltoace m-au amenințat cu nemișcarea mi-au cerut o pauză pentru un timp și mi-au sugerat să merg în mâini sau cu picioarele gândurilor sau din cuvinte lipite unul lângă altul să fac catalige cu care să merg. Mâinile mi-au cerut imperativ să le înrămez deasupra patului și în locul lor să scriu, să apuc, să mănânc cu picioarele sau cu mâinile rațiunii sau din versuri lipite unul lângă altul să construiesc degete, brațe, antebrațe, coate aglutinate cu cleiul unui sens original și personal. Fur oxigenul prin inspirații pentru a hrăni plămânii și îl înapoiez prin expirații aerului scorojit cu dioxid de carbon într-un ciclu continuu care se termină prin moarte aerul clătinând din atomii desfoliați mă întreabă cât mai am de trăit “o veșnicie de respirații” –i-am răspuns. Ochii surmenați de ciocnirea privirii cu lucrurile cu buze rujate cu materia vizibilă amenință să reflecte plăsmuiri și fantasme de nu-i las să se odihnească pe o pajiște interioară privirea încețoșată cere ochelari. Mintea sleită de gânduri dense și învălmășite mă avertizează că unul din copiii ei – inteligența i s-a plâns de nevroze drept pentru care m-a sfătuit să o înlocuiesc cu o gândire banală și superficială. Din biblioteca ticsită de tomuri mă privesc acuzator cărțile și îmi arată cu duios reproș corpurile lor de hârtie cu pielea subțire jupuită pe alocuri degetele au făcut mici ravagii pe foile mâncate de lepră o carte îndeosebi agonizează pe raft cu răni ce puroiază mizeria doctor inventat pe moment o operez imediat lipindu-i organele traumatizate și înlăturând mizeria din răni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate