agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1251 .



Oboseală și odihnă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [rockyr ]

2006-10-26  |     | 



De câte ori mă uit la televizor
prin circuitele sale integrate
circulă rușinea
de a fi privit
în nuditatea cărnii de cristal
irizând policrom
m-a rugat
să îl întorc cu fața la perete
pentru a avea intimitate.

Patul – hamal al inactivității
ce îmi cară greutatea
zi de zi, noapte de noapte
mi s-a arătat în vis
cu cearcăne de arcuri obosite
rugându-mă să-i acord
o perioadă de concediu
munca mea la birou
este odihna lui
iar odihna mea
este truda lui.

Picioarele obosite de mersul
prin praf și băltoace
m-au amenințat cu nemișcarea
mi-au cerut o pauză
pentru un timp
și mi-au sugerat
să merg în mâini
sau cu picioarele gândurilor
sau din cuvinte lipite unul lângă altul
să fac catalige
cu care să merg.

Mâinile mi-au cerut imperativ
să le înrămez
deasupra patului
și în locul lor
să scriu, să apuc, să mănânc
cu picioarele
sau cu mâinile rațiunii
sau din versuri lipite unul lângă altul
să construiesc degete, brațe, antebrațe, coate
aglutinate cu cleiul
unui sens original și personal.

Fur oxigenul
prin inspirații
pentru a hrăni plămânii
și îl înapoiez prin expirații
aerului
scorojit cu dioxid de carbon
într-un ciclu continuu
care se termină
prin moarte
aerul clătinând
din atomii desfoliați
mă întreabă cât mai am de trăit
“o veșnicie de respirații” –i-am răspuns.

Ochii surmenați
de ciocnirea privirii cu lucrurile
cu buze rujate cu materia vizibilă
amenință
să reflecte plăsmuiri și fantasme
de nu-i las să se odihnească
pe o pajiște interioară
privirea încețoșată
cere ochelari.

Mintea sleită
de gânduri dense și învălmășite
mă avertizează
că unul din copiii ei –
inteligența
i s-a plâns de nevroze
drept pentru care m-a sfătuit
să o înlocuiesc
cu o gândire banală și superficială.

Din biblioteca ticsită de tomuri
mă privesc acuzator cărțile
și îmi arată cu duios reproș
corpurile lor de hârtie
cu pielea subțire jupuită pe alocuri
degetele au făcut mici ravagii
pe foile mâncate de lepră
o carte îndeosebi
agonizează pe raft
cu răni ce puroiază mizeria
doctor inventat pe moment
o operez imediat
lipindu-i organele traumatizate
și înlăturând mizeria din răni.







.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!