tânjesc după o farfurie cu clătite
și râd la gândul că nu am făină.
cu ochii-nchiși, îmi amintesc de-o vreme
când mama făcea gogoși cu gem.

eram bolnav în pat iar mama mea
nu mă iubea chiar mult
credea că mă prefac
și că de fapt nu vreau să merg la muncă.

și nu-mi dădea gogoși
-vino și-ți ia!
spunea, iar eu nici nu puteam
să mă ridic.

în vis mi le aducea la pat
și mă mângâia încet pe frunte.
gogoșile erau de fapt doar pietre
iar mama tot râdea de mine.

tânjesc după o farfurie cu clătite
și râd la gândul că nu am făină.