Atom-scânteie ce se învârte între judecată și cugetare,
În omul inteligent e o satisfacție ce-și găsește întrupare,
În omul prost e o mumie vâscoasă
Din cripta minții scoasă,
Rătăcind ca un strigoi libidinos
Printre acțiuni sterpe, mușcând ca un șarpe veninos
Glezna realității înfundată-n cloacă,
În idiot e un hoit spânzurat de moacă.
Sunt ca și banii : le au cei bogați în gândire,
Iar cei săraci în duh sunt damnați la osândire.
Se nasc din încleștarea reflecțiilor cu rațiunea
Și chiar acum fastuos și elegant apare una.