Scârțâitul zăpezii sub pasul care
Încă nu a călcat-o cerul
Pe care-l învârți în privire
Flacăra misterului rumenește
Și scrutarea ochiului arcuit face incizii
Pe scoarța inimii să guste
Din lumina pașilor ce-mbătrânesc
Pregătindu-se să calce zăpada

Și zăpada scârțâie ca o poezie este
ce nu este măsură a nemăsurii.

Mâna mirosului de trandafir îți oferă
Realitatea ruptă-n bucăți
Pe care nimeni nu o mai așează la fel


10 01 2006