te întrebi de ce te atrage bărbatul acela

cu părul albit şi mâinile aspre

de unde are toate acele semne pe trup

vrei să-i fii camarad de arme şi scut

pe drumul gropit spre necunoscut

vrei să-l atingi şi să-i simţi poleirea

vrei să-ţi fie drept pildă

şi să-ţi vorbească cu duh

vrei să priveşti lumea din ochii săi

începutul şi sfârşitul

apocalipsa fiecărei secunde

desferecarea celuilalt eu

vrei să-i amâni condamnarea

purtându-i toată durerea în pântecul greu

cu vârsta se-aşază gloria pe faţă

însă cununa de spini este numai a lui

tu ştii, femeie, prin mine bărbatul acela

îşi face marea lucrare

mă ţine de mână şi mă poartă prin lume

îi arde de glume şi-mi spune:

nu fi trist, în sufletul tău se-nalţă un munte

în inima ta renaşte un Christ

cu plete cărunte