Tu ești în inima mea ca un dar
neașteptat și mult prea scump,
pe care il cercetez mirată iar și iar,
cu-aceeași nesecată desfătare.

Ești tainica-mi putere și mîndrie,
de cînd te știu mi-i cerul mai aproape
și nu mai pot durerile să yie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.

Tu mi-ai făcut țărîna mai ușoară
și inima așa de dulce grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.

Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrînt în suflet ca-ntr-un lac,
și-adînci de-atuncea-s gîndurile mele,
de aur glodul inimii, sărac.

Aceste toate să ți le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risiptorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dâdu-ți dar.