Îmi macin versul; pietrele de moară,
Cu vântu'-n brațe, instigat la lupte,
Le-mping cu fruntea-n pantele abrupte,
Prin fasonare din morar în fiară.

Dospește strofa; poftele corupte,
Din miezul formei coapte, cu ocară,
Adulmecând mireasma temerară,
Pe jarul foii, vor să se înfrupte.

Servesc afabil pagini aburinde
De poezii gustoase și satiră,
De-atâta timp și totuși mă surprinde

Ca oaspeții pe pânză se insiră,
Iar zvonul de festinuri se întinde.
Mâncați, căci pofta voastră mă inspiră!