am să vă spun ceva banal: îmi risc viața
și eu! și noi! veți vocifera –
vă cred...
însă numai eu plătesc prin ce pierd
însămânțându-vă spiritul

curând vă veți afla grei cu mine
nu vă frecați la ochi
nu clipiți des
numai o dată la șapte zile din vers în vers
îmi puteți picura liniște

mai târziu cine știe am să vă cer vin
din ce în ce mai mult
apoi vinars
în cele din urmă absint
dăruitorul de har va dormi gol cu muzele
peste inima mea de hiacint