Acolo sus tu, înger, Nina

Acolo sus tu, înger, Nina
Caută-l pe îngerul Constantin
Și spune-i că port povara
Lumii vina,
Cum îmi ține cald
Doar haina grea a mâinii tale,
Că peste vie a căzut bruma
Și că nu mai pot culege
Acele boabe… din care curgea
Albatrul vin.

Acolo sus tu, înger, Nina
Privește spre îndrăzneala
Mândriei noastre…
Și roagă-l pe Cel de Sus
Să culeagă și ale noastre oase,
Că lumina soarelui hazliu
Cu fiecare zi ce trece
Îmi pare tot mai cenușiu.

Acolo sus tu, înger, Nina
Lui Constantin să-i spui
Că petala am izbăvit-o
Din cerneala crinilor vii
Și că nu-mi mai pot ține povara
Pământului ce se apasă…
Tot mai greu.

Asta, Nina, tu să-i spui
Lui Constantin și Celui
Cel Întâi.