printre genele tale curg zilele
cu fiecare amintire
îmi clipești în creier
și te lipești a somn
tandru sărutându-mi de noapte-bună sinele;


te strecori în pat
rânești frigul din cameră
și rămân din tine doar scamele
pe buzele mele spurcate de inconștient
și de toate traumele;


mă transformi din mine-n tine și invers -
un letcon de lipit cărnuri
sărutul tâmplelor se face venă comună
iar trupurile noastre monotone
țin hangul unui caleidoscop divers;


ești făptură-făcătură cotropitoare:
ștergi semnele mele și mâzgălești altele
(ca un vin vechi pe sticlă
sau ca un cimitir de păsări
cântând rigidelor mele osuare);


amândoi suntem născuți din spârcuială
o livadă în burta viermilor
căutați de lopeți
de strămoșii tuturor sorilor
îmbrățișați de dragostea noastră ierarhic-piramidală.