Un pirat, dintre aceia ce străbat mări și oceane,
pentru-a jefui corăbii si vapoare bogătane,
după ani și ani de lupte pe oglinzile de ape,
într-un bar din tinerețe, a intrat să se adape.

Când barmanul l-a zărit, după vreme îndelungată
l-a intrebat, văzându-i moaca, cum era desfigurată :
- Ce s-a intâmplat cu tine, de arăți așa ca dracu’?
- Nu-inteleg ce vrei a spune? se răsti la el, ciracu’.

- Păi, cu multă vreme-n urmă, arătai frumos și demn,
dacă mintea nu mă-nșeală, nu aveai picior de lemn.
- O bătrâne ! Ai dreptate ! Intr-o luptă cu-un vapor
o ghiulea bătu-ar vina, m-a lăsat fără picior.

- Asta înțeleg acum, dar cârligul de la mână
cum ai reușit să-l ai, ca podoabă la-ndemână?
- Intr-o altă luptă dată, am fost prins și capturat,
drept pedeapsă, inamicii, mâna dreaptă, mi-au tăiat.

- Dar cu peticul la ochi, ce pot să-nțeleg eu, oare?
- Ochiul stâng mi-a fost pierdut de o mică zburătoare.
- Nu mai înteleg nimic, mă cuprinde disperarea.
- Când zbura deasupra mea, a trecut-o ușurarea.

- Dintr-un simplu găinaț, într-o liberă cădere,
nu se poate să rămâi, la un ochi, fără vedere.
- Ba se poate așa ceva, cineva chior să rămână,
era prima zi din viață, când purtam cârlig la mână.