agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-29 | |
în definitiv mă plictisesc să-mi simt de fiecare dată
aceleași degete uscate aceeași gură avidă să-mi pipăi de fiecare dată la fel umflătura cât bobul de mazăre din colțul ochiului să mi se irite pielea sânului de la barba ta netăiată să mă aplec la fel de respectuos în fața copacilor importanți și să beau aceeași coca-cola ce-mi pleznește stomacul precum o limbă de bici știu că drumul care vrea să mă traverseze mă va traversa lăsându-mi o urmă două între umeri sau mai încolo în stânga știu că mă tot întorc să-mi caut bucați de rochie și ciorapii - ciorapii mei negri de mătase - între roțile secundelor acelora neatente că mă lasă memoria de fiecare dată când vreau să uit că exiști în palmele mele înscris în toate liniile încrucișate și că mă doare genunchiul veșnic chiar și atunci când trec cu permis peste zâmbetul tău altruist m-am săturat de mine dând cu cotul în ziduri mici ce se cojesc la fiecare ploaie zgrunțuroasă de mine scundă privindu-ți bărbia mereu de jos în sus de mine cu trupul răsucit într-al tău ca o floarea-soarelui oarbă nu mă mai vreau cu inima lipită de aceeași cruce care-și reinventează brațe când cer permis de ședere mă plictisesc să număr iar îmbrățișări decapitate gesturi suave și răni ce nu se mai închid între pântecele noastre rotunde în definitiv mă plictisesc să-mi mai fiu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate