în bob mai cred în veghea lui sublimă
în șoimul treaz ce-a săgetat sorocul
în brațul ferm care-ndârjește focul
și în noblețea graiului prin rimă
accept un semn să schimb cu el norocul
și aripa ce zborul mi-l animă
un fulg privesc cu zbaterea-i infimă
și stau chezaș că vântul îi ia locul
iubesc păduri cu umbra lor flămândă
pe cel smerit plătind un vechi talant
și-aștept amurgul cu lumina-i blândă
când își ascunde duhuri de amant
dar toate-acestea-n mine stau la pândă
și-n colb de gând nu sunt decât neant


18 februarie 2006