agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-06 | |
Potirele buzelor
Pâlniile crinilor din grădinile suspendate deasupra zilelor poleite cu staniol nu mai înapoiază la cer, fulgerul divin al polenului. Din astăzi spre nicăieri, pe sfera speranțelor, călătorim în calești sfidătoare, spre ținta din țipătul spinilor ce sângerează tâmplele lui Iisus. Pe coapsele orelor cresc solzi de oțel când zdrobim între dinți sâmburii merelor, iar căile de-a dreapta și de-a stânga crucii îmbălsămează pașii în crisalide de plumb. Doamne, mai fă-ne o dată apa pe care o calci, neguri risipite de cea dintâi stea, pământ mănos pentru semințe mirabile și stropi de miere în potirele buzelor. Pași fără har Lumina se scurge prin fibrele plopilor cum clipele de dincolo de timp. Nu elegii răsună-n cristale, ci clopote de tăcere și somn. Þipăt târziu sculptează pe ceruri nori zdrențăroși până devin curcubeu, iar ploaia taie cu briciul pașii fără har din coregrafia mirajelor. Șuieră miresme-n macii adormitori ca izvoarele dulci amărui de pe bolțile buzelor. Pe străzi, majoretele-și smulg smaraldele de la gât și le aruncă în trecători. Potirul dintre Ioan și Iisus Petalele crinilor prefac în ispite de-o zi destinele imberbilor fluturi, prea grăbiți să ridice la pătrat ipotenuza piramidei fără trecut și fără viitor. Număr ori pleoapă a mării scapără zăbalele inimii când Dumnezeu îmblânzește șerpii din pântecul tunetului cu bice de sânge și flăcări. Cuvintele se tem să răsune în orele de despicare a apelor și strigătul meu de revoltă se surpă-n potirul dintre Ioan și Iisus. Ofranda livezilor Clipele se nasc pe buzele îngerilor și se surpă-n amprentele de pe lut pe care vântul se încăpățânează în van să le acopere cu nisip. Ploaia de pe ardezia casei proptită-n aleea cu tei mărește spațiul din jurul razelor înfricoșate de umbră. În tălpi îmi încolțesc semințe cât boaba spumei, când mă avânt cu un condor pe fiecare umăr, pe scara spre soare. Doamne, nu răsturna ordinea lucrurilor, primește și toamna aceasta ofranda livezilor. Sabia zorilor Șarpele-și despică până la brâu coada Și-i cresc umeri de centaur Când îi întinde Evei Mărul însângerat de sabia zorilor. Până la cotor mușcătura. Aromele, șoaptele Și lumina de aur a verii O îmbracă în crisalidă de purpură Și o izbesc cu tâmpla de mare. Doar sâmburele oprit între dinți i-l dă lui Adam. Spice de doliu Greierii tivesc inelele ierbii cu fir de oțel, iar privighetorile spun basmul salcâmilor cu frunze de aur. Din coapsa lui Boaz curge miere și purpură când luna vicleană scapără vopsele de ceară peste spicele împovărate de doliu. Săgețile fără de țint-ale zorilor (ca apa fântânii, fierbinte, gura ta roșie) preschimbă melopeea de leandru și var în coloană de sprijin a cerului. Torsadele iederii Pumnalele serii incendiază torsadele iederii ca proporția divină inelele din metal pur. Străzile vibrează cum corzile de chitară când țipă în plopi ritmuri de pași retezați din genunchi. Săgețile sunt oarbe, nu le pasă dacă sfâșie oglinzi de cristal, platani sacerdoți, ori șarpele galben ce-ndeamnă pe fete să tragă perdelele. Macii din grâu mamei Nici mâl, nici noroi, nici sânge, Nu clatină brizele-n poemul ferecat în opal. Melcii conservați în alcool visează șoareci colilii, iar legumele dumicate în cuburi tăifăsuiesc despre-mpărțiri fără rest. Cuvintele-și trag înțelesul în teacă și strugurii dau în vin ritual, când pe-aleile fără păsări și bănci trec umbrele zilelor. Ană Floare, Ană Floare, mamă cu zăpadă pe rochie, lasă altora secera să taie macii din grâu. Ochiul fără cristalin Norii nu mai picotesc la umbra zidurilor când ceasul din turn bate coborârea esențelor în tecile de mir ale mugurilor. Cu pinteni de oțel, cocoșii din basme sfârtecă ochiul fără cristalin din triunghiul cenușii. În piețele publice, sfinții coborâți din icoane împart orășenilor pâine și zale de lanțuri. Nori de purpură Necuvintele țipă și se ridează precum strugurii sub crisalidele brumei târzii, când zeii statornici le pun pe creștet coroane de sens. În culcușuri de piatră, câinii pământului latră apele fără vis și izvor. Îmi urcă prin tălpi răcoarea frunzelor sfoiegite de-ngheț, de sub boltirile umerilor îmi curge nectar, iar la tâmple îmi cresc aripi de fluturi. Nu rupe, iubito, din calendar, zilele cu pași de mătase și cu fulgere din norii de purpură… punk-poem baleiez cu papilele/ incizia în carnea albastră/ a CD-urilor cu animația ecuațiilor/ cu trei necunoscute identice/cu tot tacâmul icnetelor metafizice/ cu multă sudoare și geisere la vedere/ I feel în toți porii prestația the best/ a femelelor top/ ridic odată cu ele picioarele/ în slava tavanului/ ung cu pastă colgate respirația sacadată/ și trag pe nări virtualele licori amniotice/ din jarul bezmetic/ al gărilor ce-și ard pe rug călătorii/ pe fundal hip-hop și pași de dans verticali/ vă-mproșc pe obraji cu lichid seminal/ și-arunc la pubelă penele mierlei. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate