„fără iubire, omul este un schilod” (P. Þuțea)



1. animalul

treceau pe fluturi tipăriți de primăvară
răstiri ce zvonuri poate-au fost cândva
că-i ultimul crăciun în care
nu se găsesc lactate sau halva

și scormonind sub morți cum turma
sub zgrunțurii zăpezii zgrepțăne cu botul
ne-am amăgit ca pokeriștii care vor
c-o simplă cacealma să umfle potul

2. sfântul

stă în mulțime cu fruntea plecată
inima lui e de mult pe lumea cealaltă
și se închină
când vede un preot
când vede o cruce
ar pleca dar nu are unde se duce
nici rude
nici serviciu în străinătate
acolo sunt utilitariste chiar
și cele șapte păcate

două la școala de fete
două la primărie
restul până la sfârșitul lumii
sub contract de predare-primire
la mitropolie

3. titanul

aici s-au dărâmat în trecut case
sărmănuțe dar intime
ca un sălaș
blocurile cariate ale zdrențărosului oraș
nu amintesc de asta

doar bătrânilor li se pare – numai noaptea –
când furnicile firmiturilor cu patru roți dorm
că aud
ca prin somn
trântindu-se poarta

sar tremurând din cearșaful lor plic
dar nimeni la ușă
încă
marele administrator nu le-a scris nimic

4. măscăriciul

dați-i un verb și scrie iliada
o piatră dați-i orice și va compune ceva
ca un bolnav care se bucură de boala sa

loc de parcare
credit la bancă
adresa de bordel
sau barem pe bancheta din spate fofoloancă

și el va spune politicos
bună ziua
mulțumesc frumos

nu mă credeți? ia zvârliți un os!

5. posedatul/nebunul/de exemplu, tu

tot ce este gaură e un loc bun
să-și scuture luleaua de tutun
și dacă împrejurul se ascunde sub păr
îl îndepărtează
lingându-i cărarea cu spor

ridicat în două picioare
simbol spurcat și irigat de violență
el e veriga intermediară
între prostie și demență
între spasmofilia cu bale la gură
și diploma de mincinos în cultură

6/7. amin/aman