Mă lovise un sentiment de mirare
Pe umbra întoarsă a umărului lăsat deoparte si de alta a patului
Nu văzusem niciodată o durere mai mare ca asta, din cot,
De altfel nu toți au priceput cât de încăpătoare e speranța

Până la urmă am dat toți banii cerșetorilor așezați la câte un capăt de lume
Acolo, cuminți îl așteptau pe Dumnezeu
Să aducă mană cu nemiluita

Am țipat la ei să nu se mai calce în picioare
E timp să ne schimbăm păcatele
Stau la pândă isterice
Ce mai contează acum dacă nu-mi schimb părerea despre fiecare zi
Oricum pot să semăn tandrețe copiilor mei.