Încarc pistolul dragostei; ghiuleaua
de fier se-așează-obedient pe teavă
și-anchilozat într-o postură gravă
apas încet; se-mprăștie perdeaua
de fum obscur și-alearg fără zăbavă,
văzând cum înflorește pe sub zaua
incandescentă și mânjește neaua,
un pârâiaș efervescent de lavă;
insinuându-și pașnica răcoare
prin mâzga din adâncuri de transee,
duelul necredinței se încheie
și-ți prind în palme ultima suflare;
ești mortă și cuprins de remușcare
îmi trag și eu un glonț în piept, femeie.