Cuvinte nu în miezul nopții vin
când nu-i nimic presus să le ferece
la sfântul ceas când omul e divin
și Visul cu Minciuna se întrece.

E clipa dulce-ntr-al veciei chin
e-mbătător la gust dar la atins e rece
genunchii se cobor și gândul ce închin
prin nefăptura veșniciei trece.

Dar Vocea Lui în astă lume piere
și nu aud de a purces în van
secundele în tristă mângâiere

pornesc să țeasă pânza unui an
iar apriga, lumeasca lor tăcere
mugind spre Cer, se-mpiedică-n tavan.