albastru prea mult, culoare
căzută în păcat, năclăită în
pânzele pictorilor ambulanți,
umblând cu o gaură indecentă
acolo unde
trebuia să le bată inima,
trec păsări prin golul acela,
chemănd a pustiu
ficțional, a jale
mimată, mai trece uneori și
câte un înger izgonit de la
jocul cu bobi în cele patru
colțuri de lume urcat,
țăndări face-te-ai, cer
fără noi