agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-05-12 | |
Atatea spirite in jur, atata sacru
Mi-inchide ochii ori de cate ori Doresc sa vad. Acela n-a fost marul cunstintei Ce l-am mancat aseara-n graba. Iarta-ma, am vrut atat de mult sa stiu, Dar n-am aflat nimic. Te-ntreb acum De ce nu pot stii cine sunt? Nu-mi dai nimic, imi iei totul, De ce? Atata sacru-n jur, Atatea spirite ma otravesc! Mai stiu o ruga - o pastrez, O spun in taina Si o neg mereu. In ochii tai e-atata intuneric, Stelele sunt atat de departe! Am vazut cel mai frumos soare In lumina lumanarii - Nu erai tu. Ci-un inger alb, de marmura Parcurs de vine glauce, Gata sa pacatuiasca, Crezand ca poate intelege Cu mintea lui putina. Sunt tot aici, El e aici cu mine. Privim in jos spre rai, Cu visele paralizate, cu ochii blanzi. Tradarea este doar in tine. Ultima ruga ramane nerostita, Ultimul pacat nu va fi pedepsit niciodata. Ziua judecatii m-a lasat fara scop. In jur, maselaritele isi imprastie mirosul, Mirosul mortii mele. Ingerul ma asteapta deasupra, Maine vom face dragoste printre stele. Frunzele paroase mi-l ofera pe dumnezeu inca o data, Apoi mi se infiltreaza halucinant in suflet. Iarta-ma! Am vrut atat de mult sa stiu! De mi-ai fi spus macar Ca nu mai e nimica de stiut! Ah, iarba asta atat de lipicioasa, Se-nfige-n mine ca dintii unei fiare; Parul pamantului - Mormant al uitarii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate