Se pierd cuvintele
În mintea limitată a omenirii.
Suflete inocente
Þipă în nebunia fulgilor de nea,
Dar nimeni nu le aude...
Indiferența oamenilor e prea mare.
Mă invadează gânduri efemere
După care se aștern pe pământ
Și mor iarna...
Caut printre amintirile
Acoperite de fulgi de nea
Un vis de iarnă.
Vreau să-l strâng în brațe,
Să-l aduc la împlinirea,
Dar se înderpărtează tot mai mult.
Pentru un moment
Aripi de gheață mă cuprind,
Dar se topesc
Și cad...