agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 930 .



Eroarea
poezie [ ]
filozofic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Selkis ]

2006-12-29  |     | 



EROAREA

-filozofic-

În vremi de mult trecute și-atât de-ndepărtate
Că și-a lor amintire în neguri s-a pierdut,
Și nici de preoți tainici nu au fost cercetate,
Căci nici ecouri vage la ei n-au răzbătut,

Pe când coroana verde domrmea sub văi de gheață
Și omul nemurirea deloc nu contempla
Când prin păduri pierdute ce faună semeață!
Și focul omenirii abia dacă mocnea,

Un membru-ascuns în peșteri, al gintei primordiale,
Privind pe altul care de forța tăinuită
Lovit fiind găsit-a sfârșitul vieții sale
Fabric-o lume nouă, în inimă găsită.

Și moartea nu mai este pieirea-n neființă
Ci poarta de intrare spre lumea diafană,
A spiritelor mândre, create de credință,
Ce-un nou stadiu înseamnă în dezvoltarea-umană.

Săpând un mormânt tainic degrabă îl așează
Pe mort cu fața-i stinsă, cu mâinile pe peipt
Sau poate-întors, un fetus și-astfel el inițiază
Ritualu-nmormântării în ceasul cel deștept.

Și veacuri trec, clipite și morții-s plânși cu-amar
Dar magii-alminții cuget în rituri îl descriu
Și semne se arată pe pietre de calcar
Și incantații-alină văzduhul fumuriu.

Și zice vraciulmare cu glas plin de mister:
„O, falnic te întoarce l-ai tăi strămoși ce-așteaptă
Să vii-n raiul teluric ori colo sus în cer,
Răsplata vieții mândre să fie pe veci dreaptă”.

Pe murii-nchiși și tainici ai peșterilor sumbre
Apar picturi rupestre de faună-nvrăjbită
De suliți. Apar suliți ce mat lucesc din umbre
Ce viul spectru-așează pe lumea regăsită,

Uitată, căci nescrisă s-a perindat o vreme
De mii de ani când lumea era-n caverne-ascunsă
Și vânând picta cete fugind pe ziduri creme
Ce-s scoase la lumină din vremea nepătrunsă.

Totem e zeul veșnic ce-a stat la începuturi
De vreme și-a lui clanuri din el s-au răspândit.
Figura-i zoomorfă, a morții lui săruturi
Un spirit animalic pierdut l-au regăsit.

Și-apoi urcând pe scara istoriei mărețe
Vedem întregi popoare care la zei se-nchină
Și-n temple înălțate sculptează-ale lor fețe:
Patroni celești sau htonici sau de-ordine marină.

Pleiade, panteoane, divinități diverse
Decor gândirii sacre și preoți speculează
Þi-a regilor mândrie până-ntracolo merse
Să creadă că sunt veșnici pe tron când se așează.

Dardincolo de toate te-ntrebi parcă în tine:
Credințele nu-s oare iluzii vanitoase?
Și doar frânturi de limbă sunt tainele divine,
Religia, un jug doar, al minții mincinoase.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!