Ploaia cade compactă .
Strada e inundată .
Frica te stăpânește , copile !
Norii s-au spart :
O nouă Atlantidă .
Copile , strânge-n brațe perna !
Sunete înfricoșetoare .
Tăcerea se sparge în cioburi pe timpanul tău .
Apa cade grea sfârtecându-ți trupul .
Somn ușor , copile , mama e lângă tine !

Copacii se îndoaie sub stânca de apă .
Oamenii tresar speriați
În așternuturile calde .

Hai iubito , asta e ploaia noastră .
Vino să încălecăm pe ea ,
Să plutim pe monstrul ud .

Sărutul ei de apă rece mă înnebunește !

Mi-e frică , urlă tăcerea mea ,
mi-e teamă să închid ochii , spune oboseala mea .

AÈ™ putea adormi
Fără să știu dacă mă voi trezi odată .

Vântul răstoarnă stânci
Iar frica suflete .

Tăcerea se spage în mii de cioburi
Pe timpanul meu .

Sunete îngrozitoare .

Strâng în brațe perna …
Încerc să dorm …

Ploaia cade …