Clopot
sună cu jale, sună cu dor...
simt cum stejarii se-ndoaie
și mor.
eu curg la vale-ntre două stânci
tu stai pe-o creangă și plângi... și iar
plângi.
cerul băltește și norii se crapă
soarele-și face cu coatele loc
ca să-ncapă.
fratele lup adulmecă-n zare
foamea îl strânge de pântec
și-l doare...
simt cum pădurea se-ndoaie
și moare.
Clopot
sună cu jale, sună cu dor...
eu curg la vale încet
mă-nfior...
tu stai pe-o creangă
și-acum nu mai plângi.
norii s-au rupt
și soarele parcă e mut de durere.
fratele lup și-ascute caninii de-o piatră.
parcă-i miroase a carne, a pradă...
Clopotul sună cu jale, cu dor...
eu nu mai curg printre stânci...
tu nu mai plângi...
norii s-au dus...
fratele lup doarme dus..
mă-nfior de apus.