pe-aceleași înguste alei eu colindam.
castanii păstrau în coaja fructelor
nostalgiile mele.
eram însetat de cuvinte.
pe buze vocalele începuseră a se zbate.
a e i o u ă î între speranță și deziluzie.
a era la fel de tristă ca și z
și pendulam încontinuu între ele.
a - z era drumul meu presărat cu tristețe,
iar cuvintele mureau, rând pe rând, în glas,
un haos de consoane era
în spiritu-amorțit și, triste,
ideile nu-și găseau întruchipare.
ah, atât de trist, blestemând pe a,
rugam pe z să vină, să vină,
să zac între castanii nostalgiilor mele
și să mă cuprindă
somnul vocalelor.