Știa de fiecare dată cum întinde mâna să mângâie
Aerul de dimineață,
Destul de grăbit spre o altă zi
Cu umerii mereu lăsați deoparte,
Pesemne se întreabă de ce fiecare clipă are dansul ei
Nu știe să caute răspunsuri potrivite pentru bătrânețe
Dar salută politicos fiecare femeie,
Trece în revistă iubiri ambulante
Unora le-a amputat dreptul la memorie
Ce mai putea să le zică
Decât ca e prea târziu pentru o palmă dată,
Trece grăbit trotuarul
Harap Alb în blugi,
De teamă să nu-l părăsească umbra
Își face socotelile la un copac

…deasupra lui crengile își atârnă sfioase
râsul.