Lui Liviu S.Bordas, cu mulțumiri și recunoștință
pentru cizelarea acestor stihuri

Din neguri de vremi cu intarsii de os,
Vin umbre, efigii subțiri, nechemate,
Pornesc pribegia spre ochiul întors
Cântări argintii ce vâslesc însetate

Miresme strunite-n potirul de lut,
Trudit prea devreme, prea iute învins.
Mi-e clipa nomadă, pierită sub scut.
E jocul din urmă-n tăcere desprins

Din neguri de vremi cu intarsii de os,
Când umbre, efigii subțiri, nechemate,
Pornesc pribegia spre ochiul întors
Cântări argintii ce vâslesc însetate...