N-am nopți destule, sună cornul vremii,
Spre candele-n balans țintind hieratic,
Pe coapsa lunii înfloresc funingini,
Latente umbre vălurind atavic.

Rămân în prag, mi-e pasul mult prea trândav,
În miez de viscol drumul se așterne,
Perfide daruri, clipele-n neștire
Se dau pierzării, calpe, arse, terne.

Iubite, n-o să vin, din cornul vremii
Năvalnic mă-mpresoară ritm hieratic.
Tu spală trupul lunii de funingini,
Latente umbre vălurind atavic.