|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
omul temător poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Costel Stancu [Costibulus ]
2007-01-19
| |
Cerul cu stelele și omul cu inima-n piept
departe...departe...
moartea
fuge înainte lepădîndu-și
nenumăratele-i cozi de șopîrlă.
În mijlocul clipei
omul
bate tobele, bate tobele,
numai astfel le poate dovedi nevinovăția.
Apoi se ascunde - victorios -
în spatele unei batiste albe.
Dintr-odată întregul se rupe
în două jumătăți ce urmează
mișcarea perfect descompusă a timpului.
E noapte, e noapte.
Omul adoarme cu ochii deschiși.
Îi e teamă că de îi va închide
or să dispară - pentru totdeauna -
stelele de pe cer, inima lui din piept...
|
|
|
|