ți-aș spune că te urăsc – nu m-ai crede
te iubesc ți-aș spune – nu ți-ar păsa
vei întreba cu un aer de veche filosofie:
îmi iese din asta ceva?

iarna iscă între oștiri un câine de gheață
din unitatea lumii evadez sunt dezertor
necitat încă pe ordin de zi
nu nu există altare
unde să te întinzi ca în dormitorul iubitei
și numai zăpada
înalță ziduri împrejurul crimei de a trăi

în pragul naosului mă clatin ca un bețiv
nu știu
am coborât din mașină sau claxonul acesta
-i al meu
de unde vin eu nu există faruri
ci doar cotețe de animale și păsări între care
zadarnic stau cu pumnii plini de grăunțe –
sunt carnivore

mai afumat decât o cădelniță spun
mă culc în mine ca să mă trezesc în tine
și dacă îți iese ceva au ba
numai atoateștiutorul o știe