Tu să ieși la margine
și să strigi,
să adulmeci urma din iarbă,
să te îndoiești în lumină.
Au trecut șerpii mai-nainte
atrași de laptele inoroagei,
pielea și-au lăsat-o în urmă
că e toamnă.
Nu te va auzi nimeni,
dar tu să strigi.

Eu te voi omorî
ca pe o lăcustă,
ca pe o lăcustă
te voi nimici.